Perspectivă personală

Hermeneutică literară

Ipostazele femeii romantice în romanul

 Suferinţele tânărului Werther

 

Romanul epistolar Suferinţele tânărului Werther, scris de J. W. Goethe a însemnat unul dintre marile succese ale secoului al XVIII-lea, stând în intersecţia a două mişcări literare şi anume: sentimentalismul şi Sturm und Drang ,,furtună şi avânt”. Curentul Sturm und drang a fost o mişcare literară de protest în literatura germană de dupa jumătatea secolului al XVIII-lea. Odată cu acest current putem vorbi de epoca preromantică, deoarece se încearcă aducerea în centrul atenţiei publicului cititor, din ce în ce mai larg, pe omul de rând, cu viaţa lui umilă, cu bucuriile şi tristeţile lui neştiute.

Werther a însemnat pentru literatură un protest împotriva societăţii germane plină de inerţie şi prejudecăţi[1]. Werther este un preromantic, deoarece  iubeşte femeia şi o doreşte, îşi dă seama de importanta existenţei ei, Aceste sentimente au fost puţin relevante în operele dinainte acestui roman, deoarece femeia nu era apreciată nici în societate, nici în familia. Goethe prin perspectiva lui Werther  schimbă percepţia asupra femeii, ceea ce reprezintă un pas important pentru literatura universală şi pentru societatea însăşi.

Până la mijlocul secolului al VIII-lea femeia era lipsită de importanţă în societate şi mereu subordonată bărbatului. Chiar Rousseau(1712-1778) sublinează neimportanţa femeii în societate: ,, Despre femei sunt puţine de spus, oricum sunt mereu acasă”. Până la apariţia romanului Suferinţele tânărului Werther, femeia era vazută precum o proprietate a masculului acesta deţinând puterea în familie.  Atutoritatea masculină era atât de puternică încât femeia era considerată o banală maşină de copii. Se considera că feminitatea era mult inferioară bărbaţiilor.

În romanul epistolar a lui Goethe, percepţia asupra femeii se schimbă. Feminitatea devine contemplată, iubită şi apreciată de societate, chiar mai mult atitudinea masculină şi autoritară lipseşte cu desăvârşire.

Werther este un tânar baiat care pleacă din oraşul natal pentru a-şi schimba viaţa. El îi scrie prietenului sau Wilhem experienţele trăite. Mergând la un bal la ţară, o întâlneşte pe Charlotte care avea  alţi şase copii de care avea grijă. La acest bal Werther îşi dă seama că s-a îndrăgostit fulgerător de Lotte, al cărei farmec îl va subjuga de acum înainte. E o dragoste platonică, iar faptul că femeia iubită e logodită cu Albert. Werther devine un „verişor” pentru fraţii şi surorile lui Lotte şi e primit ca o rudă în casa lor. El inteprinde vizite în casa lui Lotte, dar prezenţa lui Albert ii aduce multă suferinţă tânărului îndragostit. Werther se simte tot mai trist, suferă din ce în ce mai mult deoarece aceasta este căsătorită, ajunge să îl deteste pe Albert. Lotte şi Albert îşi dau seama de iubirea ascunsă pe Werther i-o poarta Lottei aceasta rugându-l  pe admirator să o viziteze tot mai rar. Înainte de Crăciun Werther îi mărturiseşte dragostea, iar Lotte îşi dă seama că între ei este mai mult decât prietenie şi că nu se mai pot vedea, ceea ce îl va duce pe Werther, într-o stare de delir sinucigându-se.

Romanul Suferinţele tânărului Werther are în central său feminitatea, femeia şi ipostazele acesteia. Consider că evoluţia de la femeia inexistentă în societate la femeia apreciată este aici, bine conturată, deoarece imaginea Lottei se schimbă tot mai mult pe parcursul acţiunii din roman. Putem descoperi patru ipostaze feministe, şi anume: prima ipostază- Lotte în societate-; a doua ipostază- Lotte ca mamă pentru fraţii săi-; a treia ipostază- Lotte şi prietenia cu Werther-; a patra ipostază- prietenia Lotte şi logodnicul Albert.

Prima ipostază cea a femeii în societate este descrisă cu lux de amănunte de către preromanticul Werther. Romantic, Goeth are grijă ca prin intermnediul lui Werther să se înfăţişeze la prima apariţie o femeie frumoasă, îmbrcată într-o,, rochie albă, simplă, cu funde roz la braţe şi la piept”[2] cu mănuşi şi evantai. Acestă descriere ne duce cu gandul la puritate şi perfecţiune, rochia albă dă impresia unei făpturi angelice şi transparentă.

Importanţa culturii femeii  începe să însemne tot mai mult pentru bărbatul romantic şi contemplator de frumuseţe. Lotte citeşte romane ,,rar” şi cântă la pian o singură melodie, însă pentru Werther nu contează performanţa ci admiră curajul ei de a progresa, ba chiar ,,Găseam atît de multă personalitate în tot ce spunea”[3].

Scena dansului de la bal al Lottei şi al lui Werther sublineză progresul pe care femeia îl face în societate. Werther se simte privilegiat pentru dansul alături de Lotte, o contemplează, o admiră ,, Nu mai eram om! Să ai în braţe cea mai drăgălaşă fiinţă şi să zbori cu ea ca o furtună”[4]; cu toate că femeii i se acordă anumite privilegii în timpul dansului, ea fiind ,,vedeta” melodiei, iar bărbatul aflându-se într-un con de umbră această imagine se sparge odată cu apariţia unei femei care printr-un gest îi aminteşte lui Lotte că aceasta este logodită. Încadrarea romantică a femeii într-o figură agelică şi contemplată este bruscată de apariţia femeii vârsnice care într-o oarecare măsură taie aripile celor doi dansatori Lotte şi Werther.

În cea de a doua ipostază cea a mamei, Lotte este surpinsă de către Werther într-o situaţie intimă şi relaxantă. Aici Charlotte nu mai păstrează aparienţele sociale, este într-un spaţiu relaxant şi primitor. Bărbatul romantic apreciază calitatea femeii de a fi mamă. Femeia nu mai este obligată să poarte de grijă copiilor, ci o face din plăcere, nu din frica bărbatului şi a asprimilor acestuia. Lotte se simte destinsă în compania fraţilor ei mai mici: ii iubeşte, îi hrăneşte şi se preocupă de cultura şi dezvoltarea lor. Până în epoca preromantică rolul femeii era de a hrăni copii şi de a le purta de grijă, însă bărbatul era cel care decidea soarta şi viitorul copiilor. Putem observa aici, cum femeia capătă un rol mult mai important în formarea celor mici, un doar acela de a-i hrăni.

Cea de a treia ipostază, Lotte şi prietenia sa cu Werther începe prin concluzia îndrăgostitului, care iubeşte în taină, fată de relaţia sa cu logodnicul Lottei, Albert: ,, Se poartă frumos cu mine şi cred că asta se datorează mai mult Lottei decît propriului său sentiment, fiindcă în privinţa asta femeile sînt isteţe şi au dreptate. Dacă poate să ţină doi adoratori în bună înţelegere unul cu altul, e cu atât mai bine pentru ele, oricît de rar s-ar întâmpla una ca asta”[5]. Werther nu are o viziune proastă asupa lui Lotte care îi ţine aproape pe ambii îndrăgostiţi, ci din contră realizează  isteţimea femeii, dar si statul ei important în viaţa unui bărbat. Ideea că femeia trebuie sa aparţină unui singur bărbat un îşi are locul în viziunea îndrăgostitului; el este gelos pe Albert, dar acceptă împarţirea unei singure femei. Această idee de împărţire a femeii este cu singuranţă o idee modernă demnă de remarcat.

Lotte încalcă graniţele prieteniei sale cu  ,,verişorul” Werther, aşa îl numea ea chiar dacă un ii lega nici un grad de rudenie, într-o secvenţă semnificativă. Pentru a da şi mai multe iluzii tânărului amorez intră într-un jocul al seducţiei femeii către bărbat. Acest joc are loc prin intermediul canarului lui Lotte: ,,Cînd îi dau paine scutură din aripi şi ciuguleşte tare nostim. Mă şi sărută, uite! […] Trebuie să te sărute şi pe dumneata, spuse ea, şi îmi întinse pasărea. […] Pliscul făcu drumul de la gura ei la gura mea…”[6]. Se poate observa o schimbare a rolurilor în acest joc al seducţiei. Femeia este cea care deţine controlul situaţiei însă acest control este deţinut stil feminin, suav, care provoacă simţurile masculine. Prin intermediul canarului buzele celor doi intră în contact direct imaginat de ce doi. Lotte nu este mişcată de această situaţie ci rămâne rece şi dezinvoltă, pe când atitudinea masculină a lui Werther se diminuează până aproape de dispartiţie visând dincolo de realitate: ,,Nu trebuia să-mi aţîţe închipuirea cu imaginile acestea de fericire”[7].

Momentul de tensiune este acela în care Lotte trădează căsătoria şi pe soţul ei.Sărutul dintre Lotte şi Werther cutremură până şi cititorul. Este un moment importat deoarece viziunea romanticilor asupra femeii este una pură, idolatrizând feminitatea. Lotte îl înselă pe Albert prin acel sărut, dar se trezeşte repede la realitate dându-şi seama de  greşeala comisă. Sentimentul vinovăţiei şi al regretării o va acompania pe Charlotte mult timp.

Werther traieşte o dragoste platonică care într-un final ii va aduce moartea. Putem observa din aceasta ipostază comportamentul romantic al bărbatului faţă de femeia iubită. Werther un doar că idolatrizează sentimentele sale pentru frumoasa Lotte, ci ea este cea care are controlul asupra întâlnirilor celor doi. Lotte îi spune să nu bea mult, îl ceartă, îi spune când să vină la ea şi când nu. Aşadar, cum specificam mai sus, în epoca preromantică rolurile se schimbă: femeia este cea care controlează şi bărbatul este cel controlat.

Ultima ipostază a Lottei este cea a relaţiei sale cu logodnicul Albert.  Albert este descris de Werther ca fiind generos, amabil şi bun cu persoanele din jurul său. La fel ca orice bărbat romantic, Albert nu  exercită  o autoritate rigidă faţă de Lotte. El este grijuliu şi iubior cu Lotte, semn că admiră şi preţuieşte feminitatea. Din descrierile lui Werther, Lotte nu  este deloc subjugată logodnicului şi mai apoi soţului ei. Ea îşi exprimă proriile păreri şi idei neţinând cont de opiniile pro sau contra ale soţului său, chiar mai multa acesta încearcă să îi înţeleagă trăirile:  ,, Te tulburi prea tare, dragă Lotte! Ştiu ca sufletului îi sînt tare dragi aceste gînduri, dar te rog…”[8]. Alături de Albert, Lotte are acelaşi aer proaspăt şi revigorant, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că Albert îi oferă libertate.

Albert îi permite Lottei să stea singură în camera cu Werther, ceea ce dontă o doză de  încredere în soţia sa. Lotte profită de toată libertatea acordată pentru a petrece mult timp în compania lui Werther. Cred că J.W. Goethe, cu ajutorul personajului său Werther doreşte să pună în evidenţă  egalitatea femeii în faţa soţului său. În nici un moment al întregului roman nu aflam de faptul că Albert interzice  vizitele lui Werther în casa lor, nu îi impune Lottei ideile şi obiceiurile sale, nu o privează de libertatea şi de modurile de manifestare în public ale acesteia, aflam chiar de la ,,editor către cititor” că Albert:,, o iubea pe Lotte mai mult decât orice, era mîndru de dînsa şi dorea ca toată lumea s-o socotească drept fiinţa cea mai minunată”[9].

Cele patru ipostaze ale feminităţii identificate în romanul Suferinţele tânărului Werther sunt: prima ipostază- Lotte în societate-; a doua ipostază- Lotte ca mamă pentru fraţii săi-; a treia ipostază- Lotte şi prietenia cu Werther-; a patra ipostază-  Lotte şi logodnicul Albert. Prin decoperirea acestor patru ipostaze ale feminităţii, autorul schimbă percepţia bărbatului asupra femeii. Începând cu apariţia acestui roman viziunea asupra feminităţii merge spre o direcţie modernistă. Din prima ipostază rezultă idea de femeia fatală, contemplată de bărbat. În cea de a doua ipostază este redesoperită femeia ca mamă. Mama este cea care se află în central învăţării copiilor, fiind pilonul cel mai important în dezvoltarea celor mici, iar bărbatul nu mai domină familia prin autoritate şi superioritate ci o ingrijeşte şi o ocroteşte.

În ultimile două ipostaze observăm raportul dintre feminitate şi masculinitate. Prin cea de a treia ipostază vedem o percepţie a femeii care se simte superioară bărbatului. Ea il seduce pe Werther cu frivolitate şi răceală, îl ceartă şi îi spune când greşeşte. Acum bărbatul acceptă şi se supune vorbelor femeii, lucru care până la scrierea acetui roman nu se întâmpla în epoca contemporană scrierii romanului. Superioritatea şi cuvântul femeii cântareşte mult în ochii bărbatului şi în cea de a patra ipostază. Într-o oarecare măsură femeia este cea autoritară şi care îşi impune propriile păreri.

Romanul epistolar Suferinţele tânărului Werther a schimbat modul de a privi femeia, punându-se accent pe calităţile ei cele mai desăvârşite, dar în special pe pe raportul de egalitate femeie-bărbat.

[1] J. W. Goethe, Suferinţele tânărului Werther, Bucureşti, Editura de Stat pentru literatură şi artă, 1960, p. VI.

[2] Op.cit.,p. 22

[3] Ibidem, p. 24.

[4] Op.cit., p. 27.

[5] Ibidem., p.51.

[6] Op. Cit., p. 104.

[7] Ibidem.

[8] Ibidem, p. 72.

[9] Op. Cit., p. 123.

Proiect dicatic, cls a VIII-a

După terminarea morfologiei se face trecea spre un nivel mai înalt şi anume: sintaxa frazei şi sintaxa propoziţiei. După cele observate în cazul practicii pedagogice, sintaxa este acel punct în care majoritatea elevilor se trezesc la crunta-şi realitate: ,, GRAMATICA E PREA GREA”…

Aici găsiţi postate proiectul didactic conceput pentru atributivă şi exerciţii simple pentru elevii de a VIII-a

Prop. AT. 1

Prop. AT. 2

Anexa prop. AT.

Proiect didactic, cls. a VII-a

În cadrul practicii pedagogice am avut oportunitatea de a recapitula cu cei mici modurile şi timpurile verbale ale limbii române. Pentru a vizualiza linkurile rulaţi în jos pe pagină.

Modurile şi timpurile verbale ale limbii române sunt necesare pentru o conversaţie corectă şi adecvată din punct de vedere gramatical şi din punct de vedere spaţial. Este indispensabilă învăţarea modurilor şi a timpurilor verbale încă din clasele mici (V-VII), altfel ne vom trezi că în loc de banala întrebare la prezent ,,Ce faci?”, viitorii tineri ai ţării vom pune întrebarea la trecut ,,Ce ai facut?”.

 

Verbul 1

Verbul 2

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3